,,Zodia Cancerului” este un jurnal fascinant, scris între anii 2012-2015 când Radu Vancu se simțea lipsit de inspirația necesară pentru a scrie poezii. Actul de memorie a devenit un exercițiu al cărui scop a fost acela de a reînvia ideile și de a readuce inspirația pentru compunerea unui volum de poezii.
Limbajul este atractiv și captivează cititorul cu fiecare frază. Radu Vancu reușește să ne releve o parte din viața sa, astfel tânăra generație poate să experimenteze, analizeze și, mai ales, să perceapă viața unui poet dincolo de text și aparițiile în public. Amintirile sunt astfel conservate și împărtășite publicului larg. In timpul lecturii se poate observa și aproape trăi viața unui poet care își relatează o etapă din viață, marcată de întâmplări mai mult sau mai puțin fericite. Evenimentele importante din anul 2010 reprezintă o ,,depănare” a memoriei. Modalitatea de alcătuire este originală, atât pentru autor cât și pentru cititori. Radu Vancu ne oferă, în aproape fiecare pagină a jurnalului, prezentarea unui scriitor, prozator sau poet, cunoscut sau nu, cu trimiteri la operele lor, ceea ce este un motiv destul de convingător pentru a ne motiva să-i descoperim jurnalul pagină cu pagină.
Cotidianul poate fi perceput ca fiind unul captivant și plin de emoție, așadar este profund personalizat. De obicei, această trăsătură este întâlnită cu precădere în poezii, mai rar în jurnale. Modul în care Radu Vancu relatează evenimentele, fie ele negative sau pozitive, asigură o doză suficientă de melancolie, iar astfel suntem puși în ipostaza poetului abătut sau fericit, nostalgic sau plin de viață. Astfel de scene sunt cele în care Radu Vancu descrie prietenia care îl leagă de poetul Mircea Ivănescu, Mircea Cărtărescu, Claudiu Komartin, Ana Dragu și mulți alții. Printre toate aceste scene sunt strecurate și o multitudine de fragmente din viața de familie a poetului. Vancu descrie tabloul familial, povestind cu sinceritate despre soția sa, Camelia și fiul lor, Sebastian. Poetul nu evită să dezvăluie cele mai dureroase trăiri și experiențe sale; cum ar fi boala de care suferă și temerile față de consecințele care s-ar putea răsfrânge asupra familiei. Apogeul suferinței este provocat de sinuciderea tatălui său, moment în care Vancu relatează modul în care viața, stilul de a scrie și perspectiva asupra viitorului au fost schimbate în mod dramatic.
În concluzie, putem spune că jurnalul poetului sibian relevă o selecție de evenimente petrecute între 2012 și 2015, fiind unul dintre cele mai fascinante și zdruncinătoare jurnale ale anului 2017, prin faptul că trăirile sunt relatate într-un mod sincer, dezvăluindu-ne viața personală fără a ascunde vreun detaliu, ceea ce face ca experiența lecturii să fie profund intimă. Recomand cartea tuturor celor care vor să-l cunoască pe Radu Vancu din interior spre exterior, de la autor la text, de la idee și până la cuvânt.
Rafael Țichindelean este membru al Clubului de Lectură Fanbook Sibiu și bibliobibul convins. Este în clasa a X-a la Liceul Teoretic ,,Constantin Noica” din Sibiu.