,Inimi Cicatrizate” este un roman scris de Max Blecher; născut în 8 septembrie 1909 și decedat în 31 mai 1938. Acesta a reușit ca prin opera sa să ne ofere o lecție de viață nu tocmai comodă și să impresioneze mulți cititori. Experiența prezentată în această carte depășește cu mult limita comună a suportabilului și a imaginabilului.
În acest roman este prezentată povestea tulburătoare a unui tânăr, Emanuel, care trece printr-o mulțime de lucruri nu tocmai plăcute. Totul a început cu o vizită făcută la un doctor, unde a aflat că suferă de o boală la vertebre. Acesta a fost trimis într-un oraș numit Berck, orașul damnaților, acolo unde mii de bolnavi zac imobilizați în ghips, așteptându-și vindecarea. Aceștia sunt considerați de alții ca ducând o viață normală, diferența fiind doar imobilizarea și ghipsul. Dar ei, bolnavii, nu consideră la fel, ei se văd ca fiind morți.
Lui Emanuel îi era foarte greu să trăiască acolo, nu suporta să vadă atâta durere în orașul acela. Dar tot a reușit să se integreze în grupurile acelea, și-a făcut prieteni, fiecare avea câte o poveste diferită. Calvarul a început în momentul în care lui Emanuel îi trebuia pus ghipsul, acesta nu era un ghips oarecare, ci era un ghips din vremurile trecute. Ghipsul respectiv trebuia să se usuce direct pe corp, acesta limitând posibilitatea de a te spăla sau de a face alte lucruri. Emanuel considera ghipsul ca pe o rupere din realitate, acesta îl făcea să sufere foarte mult. Când acestuia i-a fost pus ghipsul, el și-a spus ,,Adio Emanuel! Ai devenit un om mort!”.
Ca orice tânăr, acesta s-a îndrăgostit. Pe fata respectivă o chema Solange, o întâlnise la o petrecere dată în camera unui prieten de-al său. Emanuel și-a petrecut mult timp cu ea dar la un moment dat a simțit că e mai bine să rămână singur. Se simțea stânjenit din pricina ghipsului si din a faptului ca este imobilizat, așa că a făcut o alegere care poate fi interpretată ca una bună sau una rea.
Pentru acest tânăr, timpul era unul dintre dușmanii săi, acesta parcă stând în loc. Fiind bolnav, totul era diferit, totul era într-o natură neobișnuită. Totodată, era foarte tulburător pentru el faptul că ii vedea pe unii cum mor unul câte unul, moartea era singura care câștiga lupta împotriva lui.
Pot să spun că această carte și-a lăsat amprenta asupra mea, mai ales că m-a învățat multe. Îți transmite o lecție importantă, trebuie numai să o înțelegi. Exact cum spune și în carte, un țesut cicatrizat este pielea vânătă și zbârcită care se formează pe o rană, aceasta este aproape la fel ca o piele normală doar că este insensibilă la frig, căldură sau atingeri. Inimile bolnavilor sunt asociate cu acest țesut, ele primind de la viață atâtea cuțite încât au devenit insensibile la cald, frig sau durere. Mesajul acesta este unul care m-a impresionat mult, unul care mi-a rămas și va mai rămâne în mintea mea mult timp de acum încolo.
Romanul acesta m-a făcut să văd lumea altfel, să mă gândesc de două ori înainte de a comenta sau de a mă plânge de ceva. Și de aceea îl recomand, este o carte care merită citită, o carte care își lasă ușor amprenta asupra ta, o carte pe care nu vei regreta că ai citit-o. Citind-o, vei putea vedea lumea prin alți ochi, prin ochii celor care suferă, vei vedea ceea ce înseamnă a trăi ca un om mort.
Ostafi Carmen, clasa a IX-a B
Liceul Teoretic ,,Constantin Noica” Sibiu