Tinerii cu care lucrez trăiesc, în viteză, un prezent orientat către plăcerea imediată. De aceea, m-am gândit că o carte precum ,,Momo” și un jurnal de lectură i-ar ajuta pe micii mei cititori să se oprească și să reflecteze, adică să privească din alt punct de vedere curgerea timpului. Am sperat că, astfel, vor căpăta ,,adâncime”, pentru că viteza câștigă cantitativ, dar pierde calitativ. Sau e, poate, doar prejudecata unui om din altă generație…
Scrierea ne obligă la un efort de sistematizare, de organizare, iar jurnalul de lectură oferă posibilitatea de a încetini timpul pentru a ne gândi la o experiență specială, aceea a cititului. Este o raportare subiectivă, mai mult sau mai puțin ghidată de profesor, dar care înregistrează nu doar reacții emoționale, ci și reflecții valoroase, dincolo de analiza riguroasă practicată, tradițional, la clasă, dar nu în opoziție cu ea, ci completând-o. În cele din urmă, scrisul este o formă naturală de a descoperi, iar a ține un jurnal este o modaliate de a-ți descoperi ideile și credințele.
De-a lungul anilor, aceste jurnale scrise de copii, departe de a se transforma într-o rutină, au devenit micul meu moment de plăcere ,,vinovată”, înainte de a începe discuțiile sistematice de la clasă. Le citesc cu interes, închizând, parțial ușurată, ochiul care vede rapid greșelile de scriere sau de exprimare (în acest caz, ele alunecă într-un plan secundar), nerăbdătoare să îmi descopăr elevii așa cum nu am întotdeauna prilejul (și timpul) să îi văd în ora de curs. Mă amuză multe dintre comentarii, îmi dau acces către valorile lor, și, adeseori, mă surprinde profunzimea reflecțiilor pe care ei le scriu, pentru că ajung la mesajul profund uman al textelor cu inocența lecturii ,,naive”, înainte de orice discuție cu colegii sau profesorul. Pentru că internetul nu livrează răspunsuri la astfel de întrebări deschise, cum are jurnalul de lectură (doar părinții, uneori, când își transcriu, cu prea multă seriozitate, vizibilă de departe, ideile proprii, ca ,,ajutor”), ele devin personale și valoroase prin prospețimea, autenticitatea și ineditul lor.
De foarte multe ori, perspectiva din care citesc copiii îmi oferă alți ,,ochelari”, pentru a interpreta eu însămi textul cu mai multă deschidere și profunzime. Așadar, vă împărtășesc, din nou, cu bucurie, impresiile de lectură ale copiilor din proiectul Fanbook Lecturiada. Și împărtășesc și o reflecție care mi-a schimbat, la un moment dat, viziunea asupra modului în care îi ajut pe cititorii mei să se întâlnească cu o carte, nu neapărat ca profesoară, ci în calitate de ,,consilier de lectură” – pentru nepoți, prieteni, vecini, colegi: De regulă, cititorul neprofesionist, astăzi, ca și în trecut, citește aceste opere nu pentru a-și însuși mai bine o metodă de lectură, nici pentru a obține informații despre societatea în care opera a fost scrisă, ci pentru a găsi în ea un sens care să-i permită să înțeleagă mai bine omul și lumea, pentru a descoperi aici o frumusețe care să-i îmbogățească existența; făcând astfel, se înțelege mai bine pe sine însuși. Cunoașterea literaturii nu e un scop în sine, ci una dintre căile regale ce conduce la împlinirea fiecăruia dintre noi. Drumul pe care s-a angajat în prezent învățământul literar, întorcând spatele acestui orizont, […] riscă să ne arunce într-un impas – fără a mai vorbi de faptul că ar putea stârni cu greu o adevărată dragoste pentru literatură. (Tzvetan Todorov, Literatura în pericol)
Din fericire, cu cititorii mei, elevi în clasa a V-a la Liceul Greco-Catolic ,,Timotei Cipariu”, literatura nu e în pericol…
Jurnal de lectură – ,,Momo”, Michael Ende
Motto – Crezi că mă poți învăța să îi ascult și să îi înțeleg pe ceilalți? (întrebare pentru Momo)
Citind textul, mi-am amintit că și eu…
am avut o broască țestoasă; am mulți prieteni; puteam să fiu orfan; trăiesc într-o lume grăbită; trebuie să ascult părerile celorlalți; pierd timpul și apoi mă grăbesc pentru a-mi termina treburile; sunt o fată cu un trecut trist; am ajutat un om care era cu fetița lui și cerea ceva; mă împrietenesc cu mulți oameni; am prieteni care mi-ar sări în ajutor; vreau să am tot timpul din lume și o imaginație bogată; am mers în multe țări cu echipa mea de fotbal; sunt la fel de deștept ca Momo; am văzut oameni îmbrăcați în cenușiu; îmi ajut prietenii cum pot; am economisit timp; am nevoie de timp; îmi ascult prietenii sau familia, atunci când au nevoie să fie ascultați; trebuie să mă bucur de ce am; pot asculta cu atenție natura; aș vrea să dau timpul înapoi; încerc să consolez oamenii; îmi folosesc imaginația în jocurile mele; am dat sfaturi unor oameni care se certau; am un prieten căruia i-am pus porecla Momo; îmi doresc să am o broască țestoasă magică.
Aș vrea să semăn cu… , fiindcă…
-Momo-are un dar special; știe să asculte; călătorește în timp; s-a împrietenit cu tot satul; aș vrea să fiu aventurier; este prietenoasă; călătorește peste tot; este inteligentă pentru vârsta ei; aș îndura eu povestea ei; chiar dacă e orfană, tot se simte bine; nu s-a dat bătută; îi ajută pe ceilalți.
-Hora –vreau să controlez timpul.
-broasca țestoasă – vede viitorul cu 30 de minute înainte.
Nu semăn cu…, deoarece…
-Momo – nu am răbdare să ascult.
-domnii cenușii – eu nu fur; nu sunt așa zgârcit; eu iubesc culorile.
-oamenii păgubiți – nu vreau să mi se fure timpul.
-Nicola-nu vreau să mă cert cu nimeni dintr-un motiv absurd; nu-mi doresc să mă cert cu prietenii mei.
-XYQ/384/B – avea un caracter urât.
-broasca țestoasă Casiopeea – merge foarte încet; are patru picioare.
-Beppo Măturătorul – nu sunt un bătrân taciturn.
Dacă aș fi autorul, aș schimba…
-amfiteatrul, fiindcă Momo ar trebui să stea undeva mai potrivit pentru un copil; numele Momo nu e potrivit pentru o fetiță; textul cu descrieri, sunt multe; aș pune mai multă acțiune; să nu se certe cei doi prieteni, Nicola și Nino; destinul lui Momo, merită să aibă părinții lângă ea și o căsuță; nu voiam ca Momo să fie o fetiță abandonată; sărăcia lui Momo; fragmentul în care copiii sunt duși în depozite, fiindcă aceștia ar trebui să își trăiască copilăria în libertate; finalul –aș vrea să știu ce se mai întâmplă cu Momo; locul unde stă Momo-e sinistru.
O întrebare pentru autor
De ce nu ai făcut o casă pentru Momo?
Cum v-a venit ideea numelui personajului principal (e nemaiauzit!)?
Cum v-ați gândit la numele hoților de timp – domnii cenușii?
Cum știa Momo să asculte?
De ce oamenii cenușii voiau să pună mâna pe omenire?
Veți face și partea a doua?
De ce părinții au abandonat-o pe Momo?
De ce o broască țestoasă poate trăi în afara timpului?
Știai că timpul nu poate fi furat?
O întrebare pentru personaje
Pentru Momo
De unde ai atâta răbdare să asculți poveștile oamenilor?
Cum e să călătorești peste tot?
Ți-ar fi plăcut să stai mai mult la Maestrul Hora?
Crezi că mă poți învăța să îi ascult și să îi înțeleg pe ceilalți?
Dacă ai avea șansa să-ți cunoști părinții, ai face-o?
Textul este de nota …, deoarece…
10 – este despre o fată simplă cu un dar special; are multă acțiune; fetița Momo salvează timpul împreună cu prietenii ei; este o poveste pe care o putem întâlni și în viața reală; m-a ținut în suspans; am fost uimită citind povestea; chiar dacă, la un moment dat, situația pare gravă, totul se termină cu bine; mi-a plăcut să o citesc.
9 – este tristă; descrie foarte mult și repetă ideile; sunt mai multe povești într-o carte; m-am încurcat la unele părți.
8,99 – din cauza domnilor cenușii-într-o poveste eu nu suport personajele zgârcite.
8 – are prea multe pagini.
6 – este plictisitor.
Recomand cartea pentru că…
-timpul e prețios și învățăm să nu îl pierdem; puteți învăța să fiți înțelegători; am învățat că trebuie să prețuim ceea ce avem și să ne gândim și la cei care au mai puțin decât noi; Momo este fetița care le-a înapoiat oamenilor timpul furat, este o salvatoare; Momo are o imaginație bogată și îi învață pe copiii din cartier cum să se joace; chiar dacă cineva are mulți prieteni, printre ei se află, totuși, întotdeauna, câțiva, puțini la număr, care sunt deosebit de apropiați și cei mai dragi; mi-a plăcut imaginația bogată a copiilor, iar capitolul meu preferat este ,,O vijelie în joacă și o furtună adevărată”; Momo este o fetiță curajoasă și îndemânatică; te învață să-ți alegi prietenii buni; descoperim că nu este bine să ne lăsăm atrași de promisiuni fără acoperire și să renunțăm la ceva care a fost dat fiecăruia dintre noi – timpul.
Marilena Șerban
Coordonator Fanbook Lecturiada și reprezentat ANPRO (Asociaţia Naţională a Profesorilor de Limba şi Literatura Română ,,Ioana Em. Petrescu”)