Iată-ne ajunși la a cincea întâlnire a clubului de lectură Fanbook Lecturiada – “Ia o doza de lectura”- care se desfășoară la Școala Primară Ghidion, comuna Stănița din județul Neamț. Astăzi am descoprit cărtea “Oscar și Tanti Roz” de Eric Emmanuel Schmitt.
Chiar dacă au încă o vârstă fragedă, elevii mei au înțeles că intenția autorului a fost aceea de a transmite oricărui cititor că viața este frumoasă și că merită să prețuiești fiecare clipa și să o trăiești cu intensitate. Înainte de a-și spune părerea despre carte și personaje, unul dintre copii m-a întrebat dacă am putea să aducem, în timpul activității, în mijlocul nostru un delfin de pluș, mare și albastru, pe care îl aveam în clasă. Bineînțeles că am acceptat, însă am fost curioasă să aflu ce anume l-a determinat să facă această alegere. Argumentul a sunat cam așa: “Chiar dacă nu este mic precum Oscar, este firav, este cea mai neajutorată creatură a mării, este naiv și se luptă cu oceanul, încearcă să reziste cum a făcut și Oscar, cum a rezistat împotriva bolii”.
Trebuie să recunosc că am fost impresionată de argumentele puștiului și că nu m-aș fi gândit la această asociere.
Mai întâi am repovestit cartea și ne-am oprit asupra celor mai importante momente, așa cum le-am văzut noi. Am discutat despre relația dintre Oscar, Tanti Roz și Dumnezeu. Copiii consideră că “Oscar nu credea in Dumnezeu pentru că părinții lui nu i-au spus asta, nu l-au dus niciodată la biserica să simtă magia”, iar acum a decis totuși să ii scrie pentru că avea mare încredere în Tanti Roz și știa ca nu l-ar minți.
În viziunea lor, Oscar era un băiețel trist pentru că părinții îl considerau slab, însă el era curajos, era un luptător. Părinții săi nu știau acest lucru, deoarece nu stăteau și nu vorbeau prea mult cu el și nu îl cunoșteau cu adevărat. De aici au înțeles cât de importantă este comunicarea.
Din această carte am învățat cu toții că nu merită sa te frămânți pentru “chestii neînsemnate”, mărunte și că nu e bine să ne urâm, să ne răzbunam pentru că răzbunarea “ne face mai cruzi, ne întunecă sufletul și ne putem chiar îmbolnăvi”.
Divergențe de opinii au apărut atunci când le-am adresat întrebarea dacă a plânge este un semn de slăbiciune. Un băiețel a spus că uneori da, este un semn de slăbiciune și că nu e bine să plângi pentru că ceilalți pot profita de slăbiciunea ta. Însă a fost contrazis de colegii săi care au susținut că un om poate plânge din diferite motive și că e bine să plângi ca să te descarci, iar aceasta arată ca ești un om sensibil, ești bun la suflet, nu că ești slab. De asemenea, i-au spus că nu trebuie “să te iei după gura oamenilor pentru că fiecare e special în felul sau, nu contează ce spun alții despre tine, nu e bine să ne comparam unii cu alții, ci doar cu noi înșine ca să devenim din ce în ce mai buni”.
Imediat după ce au ajuns la consens, am pus în dezbatere atitudinea oamenilor față de moarte. Aici copiii au spus că “oamenii nu vor să moară pentru că unora le e frică de moarte, iar alții nu vor să piardă tot ce au, nu vor să piardă persoanele dragi, unii însă se tem că vor pierde averea. Unora le e frica de necunoscut”.
În cele din urmă, am înțeles cu toții că “viața este un dar dat cu împrumut” și că trebuie să avem grija cum o trăim, astfel încât “atunci când returnăm darul (atunci când murim) să putem fi răsplătiți sau nu.” Oscar spune că “Singura soluție pentru viața e să trăiești” – adică “să-ți trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima, să te bucuri ca exiști”.
In final aflăm că și adulții pot învăța de la copii: “Eu cred că Tanti Roz nu credea atât de mult in Dumnezeu pe cât spunea. Mai mult a început să creadă datorită lui Oscar; el a învățat-o să facă acest lucru prin felul în care s-a comportat și tăria cu care a înfruntat boala”, ne-a mărturisit unul dintre copii.
La sfârșitul întâlnirii i-am rugat pe copii sa spună ce i-a impresionat cel mai mult, ce au învățat sau cum s-au simțit citind această carte.
Iată câteva dintre mărturisirile lor:
- “Oscar a fost special. Chiar dacă era naiv, înțelegea totuși lucruri pe care unii adulți nu pot sa le înțeleagă.” (Alex)
- “Eu am învățat că trebuie sa mă bucur de viață, nu trebuie să aștept un moment anume” (Maria)
- „Eu am fost surprins că un băiat atât de mic a putut să facă față unei boli atât de mari” (Dănuț)
- ” Eu am înțeles că, atunci când suntem bolnavi, trebuie să avem încredere în Dumnezeu și să avem grija cum ne trăim viața” (Raluca)
- “Eu m-am simțit trist pentru că Oscar a murit” (Paul)
- “Am fost uimita că Oscar a avut încredere în Tanti Roz care era o persoană străină pentru el” (Larisa)
La început omul disprețuiește darul divin care este viața, apoi nu știe cum sa facă să-l păstreze cât mai mult, iar in final înțelegând că de fapt viața, ca și orice alt dar, iți este dată ca să te bucuri cu înțelepciune de ea. Trebuie să te bucuri de fiecare clipă, să simți împlinirea pe care ți-o dăruiește orice lucru simplu, dar să nu uiți că nimic nu este etern. Să fim deci înțelepți, dragilor!
Recomandăm tuturor această carte pentru că, așa cum spunea părintele Constantin Necula, profesor conferențiar doctor al facultății de teologie ortodoxa din Sibiu, “Oscar si Tanti Roz este cea mai frumoasa cateheza scrisa despre moartea unui copil. Cartea este o lecție totala”.
Profesor învățământ primar,
Stan Alina-Elena
Dacă doriți să punem mai departe, împreună, o temelie la educația prin lectură din România, puteți face donații aici. Din fondurile strânse vom cumpăra cărți pentru a continua Fanbook Lecturiada în sate și comune, acolo unde copiii nu își permit să cumpere și să citească autori contemporani și cărți noi. Până atunci, vă lăsăm să vă bucurați de gândurile sincere ale micuților cititori din Ghidion. Noi îi îndrăgim tare mult, voi?