Super! Sunt un gândac! ~ Fanbook Scurtu Mare

Cum a fost?

În dimineața de 23 februarie ne-am adunat câțiva oameni la școala din Scurtu Mare, jud. Teleorman.
Era o dimineața însorită și vântul bătea aprig. Dar acest lucru nu i-a oprit pe cei 16 copii să vină la
clubul de lectură unde aveam să discutăm subiecte pornind de la cartea Super! Sunt un gândac scrisă
de Ciprian Măceșaru. Autorul a fost și el prezent și copiii i-au pus multe întrebări despre carte, dintre
care- dacă părinții nu l-au oprit când a vrut să devină scriitor, sau cât timp i-a luat să scrie cartea, ce îi
plăcea autorului să citească atunci când era copil, de unde a pornit ideea de a scrie această carte și
multe alte întrebări adresate de cititorii curioși.

Când am intrat dimineață în sala unde aveam să ținem atelierul, copiii așteptau în bănci, povestind
între ei. I-am rugat să mă ajute să dăm băncile lângă perete și să punem scaunele în mijlocul clasei în
formă de cerc, pentru a ne vedea mai bine și a facilita comunicarea. În timpul comunicării noastre am ajuns la discuții despre acceptarea celor din jurul nostru, despre acceptarea de sine, despre cum
părinții ar trebui să-și accepte copiii așa cum sunt- pentru că și părinții lui Andrei l-au acceptat pe
copilul lor după ce într-o dimineață s-a trezit gândac. Mai mult, copiii au ajuns și la discuții despre
agresiunea dintre elevi, care trebuie combătută cumva, despre ce ar fi de făcut în cazul în care un
coleg are nevoie de ajutor, despre cum să renunțăm la „carapacea de gândac” în fața oamenilor în
care avem încredere, pentru ca aceștia să ne poată ajuta și multe alte subiecte interesante într-un
timp relativ scurt. În timpul clubului de carte am avut ocazia să văd niște copii isteți, să avem discuții
interesante împreună cu autorul care a fost nu numai invitat ci și a luat parte la activități împreună cu
noi.

La începutul activității ne-am țesut ideile despre lectură printr-o pânză de păianjen a prieteniei creată
de noi, unde toți am fost egali și am avut dreptul la o opinie, incluzând și ideea că un cuvânt poate
susține un grup sau îl poate dezechilibra. Cele întâmplate în timpul clubului de lectură ne-au ajutat să comunicăm mai bine, să avem încredere în noi și facem cunoștință cu o carte pas cu pas, dispunând
de resursele avute la îndemână. Apoi, activitatea noastră trebuia încheiată, cum altfel decât în
armonie, într-un cerc în care toți ne-am unit mâinile și am încheiat spunând: „Suntem o echipă!”- o
echipă de cititori isteți cu ochii curioși să deslușescă tainele ascunse-n cuvinte, o echipă care a
început să se construiască și să călătorescă împreună dincolo de cuvintele din cărțile citite, până spre
răspunsurile de care ei și prietenii lor vor avea nevoie la un moment dat.