Într-o dimineață de aprilie un grup de copii de la Scurtu Mare s-a strâns să exploreze tărâmuri necunoscute lor cu ajutorul lecturii. Ei, acum nu vă imaginați că am călătorit cu un grup de copii așa de creativi cu vreun avion sau cu vreo navetă spațială, sau cu vreo mașină a timpului. Nu, n-am avut niciunele. Dar imaginație am avut cât cuprinde. Imaginație, ochi larg deschiși spre aventura poveștilor și zâmbete sugubețe. Încă vă mai întrebați cum am ajuns să călătorim în timp în anul 470 în cetatea Hristia pe vremea nobilului cărturar Aeticus? Păi, bine mai întâi ne-am împrietenit cu cei doi copii, Ilinca și Călin protagoniștii cărții. Cum? Păi e simplu. Am citit cartea și ne-am lăsat duși de
întâmplările din poveste dar asta nu înainte ca participanții la clubul de lectură să recunoască și ei că au făcut câteva boroboațe când erau mai mici (Încă fac! Dar nu mă spuneți că v-am zis.)- așa cum au făcut și cei doi frați Ilinca și Călin când au deschis manuscrisul și toate numele gemenilor din istoria familiei lor s-au șters. Acum, pentru a repara greșeala, copiii s-au văzut nevoiți să se întoarcă în timp. Aceștia au folosit un descântec pentru a călători în timp în căutarea celorlalți gemeni din istoria familiei lor. Așa și micii noștri cititori au vrut să călătorească în timp și au aflat despre obiceiurile oamenilor care credeau în Zalmoxe, despre Caloian și alte obiceiuri care își au originile încă din acele
vremuri.
La clubul nostru de carte am avut-o invitată pe dna Simona Antonescu, autoarea seriei Istoria povestită copiilor. Copiii abia așteptau să îi pună întrebări despre carte. Autoarea a avut mult tact să le răspundă copiilor la întrebări și să comunice cu cititorii noștri despre istoria familiilor lor, despre ce își amintesc de la bunicii lor, ce obiceiuri aveau aceștia și ce duc ei mai departe în familiile lor. O discuție atât de firească despre ce înseamnă istorie la care copiii au participat cu drag.
Câteva dintre gândurile copiilor le puteți citi aici:
„A fost un club de lectură în care am învățat să-mi exprim gândurile și am avut onoarea de a comenta o carte chiar cu doamna autoare.”
„A fost un club de lectură în care am vorbit despre lucrurile care ne-au plăcut, dar și despre lucrurile care nu ne-au plăcut. Am putut să ne spunem opiniile și i-am adresat câteva întrebări autoarei care ne-a răspuns cu cea mai mare plăcere.”
„A fost un club de lectură în care tot entuziasmul s-a simțit și toată energia a cuprins întreaga sală de clasă. Totul s-a îmbinat perfect, copiii toți călătorind în timp.”
„… ne-am dezvoltat vocabularul, eu cât și colegii mei.”
„… i-am pus întrebări autoarei și mie mi s-a părut interesant.”
„…mi-am dezvoltat curiozitățile, am aflat curiozitățile celorlalți, am avut onoarea să o cunosc pe autoarea cărții.”
„Doamna Simona Antonescu ne-a povestit cum i-au venit ideile. A fost foarte frumos și sper să ajung și eu o autoare ca dumneaei.”
„A fost super tare!”
În acest fel am încheiat clubul nostru de lectură din aprilie. Apoi ne-am strâns toți în cerc pentru a striga: „Suntem o echipă!” Nu se putea altfel, pentru că în timp ajungi să faci ceea ce zici și copiii încep să-și construiască o echipă. Așa vor fi mai puternici împreună.