Clubul de lectură continuă la Școala Ghidion, județul Neamț. Astăzi, 19 iulie, am ales să aducem în prim plan una dintre valorile cele mai importante, și anume, PRIETENIA. Iar pentru a ilustra acest sentiment nobil, copiii au citit cartea „Prințul fericit” de Oscar Wilde. Am decis să le propun elevilor mei această carte deoarece autorul ridică prietenia la rang de sacrificiu și evidențiază faptul că nimeni nu poate trăi fără prieteni, chiar dacă stăpânește toate bunurile lumii, pentru că nu bogăția te face fericit.
Discutând despre materialele din care era făcută statuia, părerile copiilor au fost împărțite: unii consideră că oamenii au făcut statuia din aur pentru a evidențiabogăția în care a trăit prințul, alții au aprecit că s-a folosit acest material pentru a arăta respectul față de prinț și familia acestuia. Dar au existat și voci care au spus că a fost un moft realizarea statuii din aur, iar scopul real a fost de fapt atragerea turiștilor și înmulțirea fondurilor primăriei.
Când a venit vremea să vorbim despre ce a însemnat fericirea pentru Prinț, elevii mei au fost foarte fini observatori și au spus că, atunci când era în viață, Prințul era fericit pentru că se juca, se distra, avea de toate, era în centrul atenției, pe când, atunci când a devenit statuie, a cunoscut fericirea adevărată, determinată de faptele bune pe care le-a făcut și de faptul că și-a găsit un prieten adevărat.
De asemenea, micuții mei cititori au înțeles că prietenia este un sentiment intens, care îți dă încredere în tine, îți dă curajul să acționezi în momentele dificile (așa cum i s-a întâmplat Rândunelului), că această relație caldă și plăcută implică suport reciproc, încredere reciprocă, loialitate, iubire, înțelegere și empatie, onestitate, simpatie.
Ei au constatat că Rândunelul a rămas cu Prințul, sacrificându-și chiar viața, tocmai în numele prieteniei și pentru că îl iubea cu adevărat, nu pentru că era din aur, ci pentru sufletul său bun.
Foarte mult m-a impresionat profunzimea gândirii acestor copilași minunați, în legătură cu importanța faptelor bune în viața omului. Ei au spus că, făcând fapte bune, te simți împlinit, iar inima unui astfel de om este o inimă pură, care nu piere niciodată.
Le-am propus să se gândească la o culoare, care cred ei că se potrivește cu această povestire, și să justifice alegerea făcută.
Iată alegerile lor:
- roșu – pentru că este culoarea iubirii (iubirea prietenească dintre Prinț și Rândunel) și culoarea sângelui (=durere)
- alb – bunătatea Prințului, culoarea îngerului și a Raiului, puritatea sufletului
- auriu – culoarea soarelui, viața Prințului în palat, statuia era din aur
- roz – Prințul a făcut viața oamenilor pe care i-a ajutat să fie mai bună
- negru – tristețea Prințului când a murit Rândunelul
Cele mai interesante lucruri din text, în opinia copiilor, au fost:
- inima Prințului nu s-a topit;
- când era om, Prințul nu a știut ce e fericirea, dar când a devenit statuie și-a dat seama ce înseamnă fericirea cu adevărat;
- că Prințul s-a gândit mai mult la săraci decât la el;
- Prințul s-a gândit să împartă bucurie săracilor;
- Rândunica a ales să stea cu Prințul, sacrificându-se.
Finalul întâlnirii a fost apoteotic deoarece ne-am transformat în micuți avocați și “ l-am judecat” pe Prințul fericit. Copiii și-au intrat foarte bine în rol și și-au argumentat extrem de bine opiniile, chiar dacă unii au trebuit să susțină idei cu care nu erau de acord.
În cele din urmă, pot spune că această întâlnire a clubului de lectură a fost constructivă, plină de înțelesuri, dar în același timp foarte relaxantă și distractivă.
Profesor învățământ primar, Scoala Ghidion, Județul Neamț
Alina Stan