Alexia Manea
Budești, sfârșit de iunie 2018. Eu, Alexia, împreună cu Anca, Radu, Alexia (da, suntem două), Maria și Paul am mers, timp de o săptămână, la copiii de la școala din Budești. Deși la început emoționați toți de întâlnire, pot spune că ne-am împrietenit aproape instantaneu. Am discutat fragmente din unele dintre cărțile noastre preferate, de la „Apolodor”, la „Matilda” sau „Micul Prinț”. Evident, cât am citit ne-am și jucat! După cinci zile de discuții intense și de joacă și mai intensă, cred că atât copiii, cât și noi am avut enorm de învățat.
[gallery ids="3437,3388,3436,3431,3400,3440"]Alexia Uscatu
În perioada 25-29 iunie, de luni până vineri, am participat la un proiect marca Fanbook Ambasador, la Budești, un sat dezavantajat din Județul Călărași. Am pornit cu ideea să facem un club de joacă și lectură dar cred că a ajuns să fie ceva mai frumos și mai complex de atât. Nu știam mare chestie despre copiii cu care ne vom juca, dar eram siguri că dacă și-au rupt câteva ore din vacanța de vară, atunci pentru noi va fi interesant și incitant. Eu, personal, nu mai lucrasem într-un astfel de cadru cu copii, dar simt că m-am descurcat binișor. Știam din propria experiență cum e sa te plictisești la școala așa că am conceput totul pornind de la ideea că nu trebuie sa se plictisească și că trebuie să le atragem cumva atenția.
Am început cu „Apolodor” de Gellu Naum, le-am pus pe fundal Ada Milea și Dorina Chiriac recitând din carte și totul a mers ca pe roate. Erau așa curioși, le râdeau ochii si niciunul nu a arătat semne de plictiseală sau dezinteres . Radu pregătise câteva jocuri, Alexia câteva fragmente din carte și le-am citit pe roluri cu ei. După ce fiecare din ei citea, Radu le dădea o bulina colorata. Recunosc că inițial am fost puțin reticenta la ideea cu bulinele, deși știam că sunt clasa a 5-a, dar, în final, jocul cu bulinele i-a bucurat neașteptat de tare.
Am venit in fiecare zi pregătiți cu bomboane ca să le răsplătim efortul. Mulți din ei, nu prea avuseseră contact cu lumea cărților și ne-au povestit că acele cărți pe care le primesc la scoală nu sunt deloc pe gustul lor și sunt plictisitoare. Recunosc că m-am regăsit :), din păcate. Noi ne-am gândit la cărți mai puțin tipice, precum „Matilda” de Roald Dahl, autorul meu preferat din copilărie, dar și seria „Narnia”. Le-am prezentat fragmente din fiecare, ca să vedem ce gen îi atrage și am făcut mici dezbateri privind problemele personajelor din carte, cu care se confruntau chiar și ei.
A fost tare frumos! Noi, “profesorii”, stăteam într-un semi cerc în mijlocul lor, iar ei ne povesteau pățanii de la școală și, pentru un moment, chiar m-am simțit ca “Diriga”. O alta chestie care m-a surprins și bucurat a fost faptul ca jumătate din ei erau băieți. Si de ce m-a surprins? Pentru că în majoritatea activităților extracurriculare la care am fost băieții nu prea își făceau apariția. La Budești, deși și ăștia mici erau fani înfocați ai fotbalului, asta nu i-a împiedicat să vină. Foarte îmbucurător a fost să vad că pe zi ce trece veneau mai mulți copii. Dacă luni au fost 8, atunci marți erau deja peste 10. Cred că s-a dus vorba în sat că eram profi mișto 🙂 și spun asta pentru că de abia vineri am scăpat de apelativul “Doamna”.
[gallery ids="3389,3405,3420,3434"]
Vineri, înainte să ne luăm la revedere, au venit pe rând la noi sa facă poze cu noi și să le urce pe Instagramul lor. Seara deja apăruseră pozele cu hashtagurile: #vaiubim;#nevedeminseptembrie. Din seria aparițiilor pe Instagram, chiar zilele trecute am văzut pe contul uneia dintre fetițe o poza cu cartea oferita de noi, „Matilda”, în care spunea ca s-a și apucat de ea. Cred că ăsta a fost unul din gesturile alea mici care mi-a dovedit că deși am petrecut doar 5 zile cu ei, totuși am lăsat o amprenta asupra lor. Și, da, cum am zis mai sus: #nevedeminseptembrie
Paul Miron
Experiența de la Budești a fost una cu adevărat unică pentru mine, mai ales că dintotdeauna am vrut să lucrez într-un mediu în care aș putea sa îmi împărtășesc cunoștințele. Din păcate, în cadrul aceleiași experiențe, am ajuns la concluzia că s-ar putea să nu fiu chiar atât de priceput la acest capitol.
Însa eu am fost fericit sa încerc. Ce m-a animat cel mai tare a fost entuziasmul copiilor și dorința cu care (re)veneau in fiecare zi. Unii cu adevărat dornici să învețe, alții mai degrabă puși pe șotii și pe glume, dar, cu certitudine, toți erau entuziasmați. Ăsta cred că a fost un lucru minunat pentru toți cei 6 participanți.
[gallery ids="3419,3418,3417,3411,3412,3414,3409"]Maria Teșiu
Despre experiența pe care am avut-o cu copiii din Budești nu pot spune decât că a fost extraordinară. În prima zi am ajuns cuprinsă de entuziasm, iar în ultima am plecat promițându-le că ne vom revedea. Copiii au fost foarte receptivi, plini de energie și ne-au învățat la rândul lor lecții foarte importante de viață. Mă bucur foarte tare că am făcut parte din echipa care a susținut acest proiect și sper din suflet să revenim cândva la ei.
Anca Iliescu
Am avut plăcerea de a lucra cu o echipă minunată. Am vrut să ajut tinerii, pe cei din jurul meu care nu au aceleași privilegii pe care le am avut eu de a lungul vieții. Am fost surprinsă să văd cât de deschiși si plăcuți sunt oamenii pe care i-am găsit acolo și am ajuns să mă atașez de ei într-un timp foarte scurt. Deși au o mulțime de greutăți cu care se confrunta zi de zi, totuși ei reușesc să rămână optimiști și energici.
