De curând ne-am întâlnit din nou la clubul de lectură de la Scurtu Mare. Când am ajuns la școală era soare, frumos, de parcă îți venea să o zbughești pe colinele de verde crud. Pe scările școlii erau un grup de copii care se bucurau de razele soarelui. Dar cine nu se bucură de soare! Copiii au citit o carte care a fascinat generații de-a rândul și încă se mai întâmplă acest lucru- Micul prinț de Antoine de Saint Exupéry.
Întâlnirea aceasta a fost una în care simțeam cum se sudează grupul de copii din diferite clase de gimnaziu. După ce copiii au spus ce le-a plăcut și ce nu le-a plăcut la carte au fost duși într-o călătorie în deșert… Această călătorie a început după ce copiii l-au întrebat pe invitatul nostru Mihail Coșulețu, ilustratorul cărții despre desenele din carte, despre cum a ales să le deseneze în felul în care sunt în carte.
Dacă de multe ori am spus că unele săli de clasă sunt sumbre, ei acum am văzut cum un grup de copii au ajuns să uite de spațiul în care se aflau și să își dorească să fie parte din povestea care se desfățura sub ochii lor, cu ei ca protagoniști. Un grup de 10 copii se aflau naufragiați în deșert și au trebuit să se gândească la soluții din aproape în aproape pentru a se salva. Invitatul nostru era cel care adresa copiilor întrebările în așa fel încât ei să găsească soluții de salvare. În jur, era o atmosferă de uimire, de învățare, de bucurie. Deși la început copiii au crezut că au naufragiat singuri în deșert, pe parcursul poveștii au descoperit și ei cu uimire că de fapt erau parteneri de drum și au început să ceară ajutorul unii altora în funcție de abilitățile fiecăruia și să se ajute, astfel salvându-se câte doi- trei sau mai mulți deodată până ce toți au ajuns acasă. La finalul construirii propriei lor povești toți erau cu zâmbetul pe buze parcă vrând să retrăiască povestea.
Dacă într-o zi copiii s-ar trezi în deșert au răspuns: „Mi-aș imagina personaje.” „Mi-aș găsi un super- erou.” „M-aș gândi să repar avionul.” „Aș folosi un detector de metale să găsesc lampa lui Aladin.”„Aș căuta cactuși pentru că sunt plini de apă.”„Aș folosi trusa de obiecte tehnice să repar avionul.”„Aș descifra mesajul secret care are răspunsul cum să mă salvez.” „Mesajul este: să fiți mereu uniți și să vă ajutați!”
Această întâlnire i-a făcut pe copii să colaboreze și mai mult decât au făcut-o până acum și să-și dorească să creeze ceva împreună. Dar despre acest lucru mai bine las să vă spună ei pentru că acești copii lucrează împreună la un proiect despre care veți afla la momentul potrivit.
Aproape că uitasem și eu prinsă de poveste de obiceiul nostru de final de întâlnire, dar copiii mi-au amintit să facem salutul de încheiere: „Suntem o ochipă!”
